Sergiu Suciu: “La AC Torino am mirosit fotbalul care contează”

Un alt fotbalist român face senzaţie în Italia. Mijlocaşul lui AC Torino, Sergiu Suciu, i-a impresionat, din nou, pe italieni, după ce a a marcat două goluri în meciul contra Bologna, pe 3 februarie, în cadrul celei mai puternice competiţii pentru juniori din Italia, Turneo di Viareggio.

Sergiu Suciu a venit în Italia la doar 13 ani, însă nu pentru fotbal, ci pentru a locui împreună cu părinţii săi. Deşi nu ştia dacă va reuşi să practice sportul preferat şi în Peninsulă, lui Sergiu nu i-a fost teamă. Era copil şi juca doar dintr-o “pasiune înrăită”. La 17 ani însă, şi-a dat seama că sportul cu balonul rotund este mai mult decât o pasiune şi a început să creadă în cariera sa ca fotbalist. Pe italieni a reuşit să-i cucerească încă din primele minute de joc, în urmă cu aproximativ şase ani, cùnd a dat probe pentru juniorii lui Torino. De altfel, în sezonul trecut a debutat chiar pentru prima echipă a lui AC Torino, aflată atunci în Seria A, dar în vară a fost împrumutat la AC Legnano. A acceptat transferul pentru a fi alături de antrenorul său de suflet, Beppe Scienza, însă AC Torino a rămas pentru el echipa favorită. A revenit la Torino în inanuarie, la finalul turului, şi această schimbare „l-a făcut fericit”. Un copil matur, pentru care modestia primează, Sergiu este unul dintre tinerii fotbaşlişti români din Italia care a atras atenţia specialiştilor din Peninsulă datorită prestaţiei din teren. Reporterul „Adevărul” l-a întâlnit recent la Torino unde, în cadrul unui interviu, Suciu a vorbit despre fotbal, dar şi despre viaţa sa privată.  Adevărul: Ai venit în Italia la doar 13 ani. Care era situaţia ta în acel moment, din punct de vedere fotbalistic? Sergiu Suciu: Eram un copil când am venit în Italia şi nu mă gândeam să joc fotbal, ca să ajung fotbalist. Jucam doar dintr-o pasiune înrăită. Multă lume nu înţelege că atunci când eşti copil faci un lucru doar pentru că îţi place. Chiar dacă am intrat imediat la o echipă importantă de juniori din Italia, sincer, nu m-am gândit niciodată să fac carieră în fotbal. Abia în jurul vârstei de 17 ani, când am semnat primul contract de jucător profesionist cu AC Torino, am început să-mi dau seama că lucrurile pot deveni serioase. Atunci am început să cred, dar ştiu că strada e încă foarte lungă până a ajunge un mare fotbalist. Adevărul: Pentru o jumătate de sezon ai evoluat la AC Legnano. Care au fost motivele pentru care ai ales această echipă? Sergiu Suciu: Practic, la sfârşitul sezonului trecut, retrogradând, Torino ar fi trebuit să promoveze în prima echipă câţiva jucători de viitor, dar s-a întâmplat ca în august, la începutul sezonului actual, să nu ia niciun jucător de la tineret şi, atunci, am zis că, dacă nu cred în mine în momentul acesta, trebuie să plec în altă parte unde să pot juca mai mult. Am avut câteva oferte importante, dar am ales să plec unde era antrenorul meu de suflet, Beppe Scienza , şi anume la AC Legnano. Lui Beppe Scenza îi datorez mult din ceea ce sunt eu astăzi.  L-am cunoscut când aveam 17 ani şi pentru mine este aproape ca un tată. Am plecat însă la Legnano cu obiectivul de a mă întoarce la Torino cu o experienţa mai mare. Adevărul: Care este atmosfera în fotbalul italian? Sergiu Suciu: În Italia, fotbalul este trăit la maximum. Pe de altă parte, eu urmăresc mereu şi fotbalul românesc şi în ultimul timp observ că se ridică. Sunt din ce în ce mai multe echipe care se luptă pentru o poziţionare cât mai înaltă în clasament. De altfel, nu doar echipele mari comandă clasamentul. Adevărul: Îţi aminteşti de ziua în care ai fost convocat la echipa naţională de juniori Under 19? Sergiu Suciu: Da, am fost foarte fericit pentru că îmi doream de mult timp. Eu, în acelaşi moment, eram urmărit şi de naţionala de tineret a Italiei. Convocarea a venit chiar în momentul în care mă gândeam să cer cetățenie italiană și să accept o eventuală convocare din partea lor. A sosit însă convocarea din partea naţionalei de juniori a României şi atunci am ştiut că e vorba despre un semn (zâmbeşte). Adevărul: O partidă care ţi-a rămas în suflet? Sergiu Suciu: Sunt multe, dar aş putea menţiona meciul Roma-Torino, când mi-am făcut debutul în Seria A, primăvara trecută. Este, cred, cea mai importantă partidă pentru că atunci am mirosit fotbalul care contează. Doar am mirosit însă (râde). Adevărul: Cât de des mergi în România? Sergiu Suciu: Merg destul de des. Am fost şi de Crăciun. Mă leagă multe de România şi am foarte mulţi prieteni în ţară, mai ales în Satu Mare. Adevărul: Te-ai gândit vreodată să te reîntorci în România? Sergiu Suciu: E greu să răspund pentru că am doar 19 ani. Momentan, prezentul şi viitorul meu e aici. Adevărul: Dacă ţi s-ar face o ofertă din partea unei echipe româneşti? Sergiu Suciu: Aş accepta din partea Stelei (râde). Glumesc, nu vreau să fiu înţeles greşit. Am menţionat această echipă pentru că ţin cu Steaua, sunt stelist de foarte mic copil şi am suferit la multe meciuri ale Stelei. Sper ca Becali să facă o echipă bună, cum cred că încercă, şi să câştige titlul. Nu se pune problema dacă vreau eu Steaua, ci dacă merit Steaua. Adevărul: Ai o materie prefertă? Sergiu Suciu: În general, îmi plac geografia şi limba italiană, iar când eram în România, îmi plăcea geografia şi limba română. Adevărul: Cum îţi petreci timpul liber? Sergiu Suciu: Ca toţi tinerii. Mai merg şi în cluburi, alteori la cinema pentru că îmi plac mult filmele. Îmi place şi să citesc, dar în general citesc cărţi despre biografia sportivilor, însă am citit şi o carte despre iubire şi vreau să spun că m-a răvăşit total. (zâmbeşte) Mi-a plăut foarte mult. Am citit 618 pagini în trei sau patru zile, atât de pasionat eram de acea carte. Adevărul: Care crezi că este cea mai importantă calitate a unui fotbalist? Sergiu Suciu: Asta e o întrebare pentru marii fotbalişti (râde). Eu trebuie să muncesc în fiecare zi, dar poate seriozitatea e cea mai mare calitate a unui fotbalist. Seriozitatea aceasta se referă la a şti când să munceşti şi când să te odihneşti. Aici, Chivu poate este un exemplu viu. Poate el ştie să le îmbine extraordinar. Ca fotbalist, trebuie să ştii când să râzi şi când să te distrezi, şi este valabil atât pentru antrenamente, cât şi în viaţa privată, pentru că viaţa fotbalistică ţine foarte mult şi de ceea ce eşti în afara terenului. Adevărul: Ai un fotbalist preferat? Sergiu Suciu: Ovidiu Herea de la Rapid Bucureşti. Chiar dacă ţin cu Steaua, Herea mi se pare cel mai talentat fotbalist din Liga I, iar pe plan internaţional, Steven Gerrard şi Cristiano Ronaldo. Pe viu, cel mai mult m-a uimit David Beckham. E devastant! Monstruos! Fenomenal! Adevărul: Ţi-a fost greu să te adaptezi în Italia? Sergiu Suciu: Nu, am învăţat limba foarte repede. Ce probleme poate să aibă un copil la 13 ani?! Eu sunt un tip foarte deschis, niciodată nu mă cert cu nimeni, şi poate şi datorită acestor lucruri m-am integrat repede. Adevărul: Ce înseamnă AC Torino pentru tine? Sergiu Suciu: A însemnat foarte mult pentru că m-a format ca om, ca idealuri. Din punct de vedere fotbalistic a însemnat tot. Îţi aminteşti de prima ta învăţătoare? Te-a învăţat binele şi răul. Cam aşa s-a întâmplat şi în cazul meu cu Torino. Pe lângă baza fotbalistică pe care am dobândit-o datorită acestei echipe, prin ei m-am construit eu ca om. Adevărul: Eşti superstiţios? Sergiu Suciu: Da, ţin neapărat să râd tot timpul. Iau totul în glumă înainte de meci, dar după fluierul arbitrului totul devine o concentrare maximă.