Români care construiesc metroul din Torino

Muncitorii români sunt preferaţi de italieni pentru că se pricep şi la operaţiuni delicate

1/6

Până în 2010, cinci muncitori români vor lucra pe şantierele din Torino pentru realizarea celor două linii de metrou care vor conţine 21 de staţii şi vor acoperi o mare parte a teritoriului oraşului.

Primele staţii ale metroului din Torino au fost inaugurate în 2006, cu ocazia Olimpiadelor de iarnă care s-au desfăşurat în oraş. De atunci, metroul parcurge aproape 10 kilometri şi se opreşte în 15 staţii. Ultima linie, care va ajunge în una dintre gările oraşului, la Lingotto, va fi inaugurată în luna octombrie. Din aproximativ 120 de muncitori, 5 sunt români.

Unul dintre ei, Leontin Mihăescu (42 de ani), a lucrat timp de 5 ani la realizarea liniei pentru trenuri de mare viteză care leagă Bologna de Florenţa. Acolo, el a fost şeful unei echipe de 32 de persoane. Inginerul pentru care lucrase, Paolo Pediconi, a dorit să-l aibă pe român în echipa sa şi la Torino: „Am văzut cât de muncitor este şi l-am angajat şi pentru metrou”.

Leontin este din Alba Iulia. A lăsat jandarmeria în 1994 pentru a se muta în Italia. A lucrat la Napoli, în agricultură, până în 2000, apoi a intrat în construcţii. „Aici nu suntem oaspeţi, muncim uneori mai mult decât ceilalţi şi suntem apreciaţi pentru că nu ne dăm înapoi de la lucru”.

Bărbatul a obţinut un permis special pentru a repara „cârtiţa”, maşina care sapă tunelul. „Este destul de periculos”, a explicat românul, „pentru că pentru a repara ceva la maşină eşti chiar în faţă, fără   protecţia pe care o ai pe restul şantierului”.

Românii lucrează uneori mai mult decât italienii

Împreună cu Leontin lucrează şi Mihai Fuchilă (39 de ani), din Blaj. El este din anul 2007 în Italia şi a lucrat ca sudor până când amicul său i-a sugerat să lucreze la linia de metrou.

În legătură cu noua sa muncă, românul a povestit: „Am făcut 2 săptămâni de probă, după care m-au angajat. Nu aveau de ce să nu mă vrea. Ei văd că noi românii muncim mult”.

Şi Mihai are permisul pentru a repara cârtiţa: „Pentru noi este o satisfacţie să putem face ceva în plus, operaţii atât de delicate, dar nu ne dăm înapoi de la nimic, suntem un fel de joker. Unde este nevoie, acolo ajutăm”.

Amândoi reuşesc să-şi întreţină familiile care locuiesc în România. „Aş fi vrut să mă întorc acasă”, a spus Leontin, „dar cu 6 milioane de lei am fi murit toţi de foame”.

În Italia, pentru munca pe care o face câştigă în jur de 1700 de euro, la care se adaugă plata pentru orele suplimentare, plus trei mese pe zi oferite de firmă. Mihai speră să-şi aducă familia aici: „Aş dori să economisesc puţin înainte şi aş dori să am un contract care să dureze mai mult de câteva luni”.