Prestație slabă și participare minimă au fost trăsăturile Forumului Comunității Române, organizat de Federația Asociaților Românilor din Italia (FARI) în acest an la Milano.
Ultimul Forum al comunității române din Italia, desfășurat zilele trecute la Milano, a fost un clar exemplu a situației triste în care ne aflăm. Nu voi aduce în discuție nici organizarea deosebit de slabă, cu pauză de cafea în care fiecare își cumpăra de la bar apa minerală, nici campania electorală făcută pe față la o întâlnire care se dorea a unor asociații apolitice, nici vedetele, unele stinse altele aproape necunoscute românilor plecați de prea mulți ani din țară.
Dincolo de participarea jenant de mică, stă o realitate seacă: puși în fața unui sistem similar celui de care au fugit, românii pur si simplu s-au săturat și nu mai au încredere în nimeni. Elitele noastre din Italia refuză să intre în mizeria jocului făcut de cei câțiva echilibriști oportuniști a căror competență este limitată la ceea ce au auzit sau li se pare că au înțeles de la televizor. În Italia există români de valoare și nu sunt puțini. Cei peste un milion de români de aici formează o microsocietate în sine, au toate caracteristicile unei distribuții sociale normale. Este greșit să credem că toți românii sunt infractori, la fel cum este greșit să afirmăm că nu există capacități reale printre românii din Peninsulă.
Suntem 1.2 milioane de români și formăm cel puțin jumătate de milion de bisericuțe, asociații, cluburi sau curente de opinie. Nevoia de vedetism, de răzbatere oarbă și irațională fără a înțelege sau privi ansamblul, fără o conștiință a apartenenței la o cultură, grup sau națiune am adus-o cu noi din țară. Individualismul senil ne-a fost alimentat de italienii al căror interes este să ne controleze cât mai bine, de absența sau plăpânda prezență a autorităților române și de haosul provocat de cei care au avut tupeul să iasă în față însă nu au avut mintea să își înțeleagă limitele.
Acum italienii au relaxat controlul, Statul român își trimite tot mai des funcționarii în vizită prin Peninsulă iar de tupeiști sunt pe cale de a dispărea asfixiați de propriile emanații. Ironia este că nici măcar în aceste condiții românii nu se unesc între ei ci se înscriu sârguincios pe listele partidelor italiene.

Iubire. Nu puteţi suplini prin nimic tandreţea pe care o are persoana iubită.Sănătate. Vă reechilibraţi energetic, dar creşte pe neaşteptate stresul familial.Bani. Unii fac investiţii lipsite de pragmatism, alţii anulează conturi bancare.



scurt si cuprinzator !
Cristian, daca nu ne-am cunoaste, as spune ca faci propaganda PIR.
Combatem candidaturile personale pe listele partidelor politice, si in acelasi timp evitam sa "intram in mizeria jocului făcut de cei câțiva echilibriști oportuniști", status denuntat si de articolul tau, excelent de altfel.
"Individualismul senil ne-a fost alimentat de (...) haosul provocat de cei care au avut tupeul să iasă în față însă nu au avut mintea să își înțeleagă limitele."
...si sunt absolut de acord si cu comentariile de mai sus.