VIDEO Ambasadorul Rusu: "În România va fi necesară mâna de lucru"

Răzvan Rusu este ambasadorul României în Italia din anul 2007, anul intrării țării noastre în comunitatea statelor europene. Abia instalat în funcție, Rusu a fost pus față în față cu cea mai serioasă criză de imagine cu care s-a confruntat comunitatea imigranților români în toată istoria sa. La doi ani distanță, lucrurile par a se fi liniștit iar relațiile diplomatice dintre cele două țări își mențin cursul firesc.

Adevărul: Domnule Rusu, privind retrospectiv, în ultimii 20 de ani, cum au evoluat relațiile dintre România și Italia? Răzvan Rusu: Au avut curs ascendent, evident accentuat după căderea comunismului. Atât la nivel social cât și din punctul de vedere al schimburilor economice. Economic vorbind, am asistat la investiții masive italiene în România. Modelul economiei italiene, a cărei motor are la bază IMM-urile, a fost exportat în economia românească rezultând până în prezent peste 28.000 de întreprinderi mici și mijlocii italiene in țara noastră. Schimburile economice s-au intensificat în perioada 1997-2007, Italia dobândind statutul de partener principal al țării noastre. În 2007, volumul tranzacțiile economice dintre cele două state a atins cifra de 12 miliarde de euro. Dintre acestea, 7 miliarde reprezintă exporturi italiene către piața românească iar 5 miliarde de euro sunt exporturile noastre către piața din Peninsulă. Actualmente, dată fiind recesiunea mondială, schimburile au scăzut dar sper ca volumul acestora să redevină ascendent din 2010. Trebuie reamintit faptul că Italia a fost unul dintre marii susținători ai Romaniei în procesul aderării la UE. În prezent, Italia este unul dintre partenerii noștri în modernizarea graniței de est a  României, dată fiind experiența acesteia ca stat membru, la frontiera sudică a Uniunii. În plus, alături de Franță, Italia a promovat preluarea portofoliului agriculturii de către un comisar provenit din România. Mereu relațiile cu italienii au fost excelente, nu aveți idee cât de mult ne ajută italienii la Bruxelles. Noi suntem ca un copil de 2 ani iar ei ca un bărbat matur, de 50 de ani. A: Actualmente, care sunt cele mai importante acorduri dintre cele două țări? R.R: Cel mai important, umbrela sub care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunilor comune, este parteneriatul strategic, semnat și reînnoit periodic. Pe această platformă sunt structurate toate domeniilor de interes: cultural, afaceri interne, afaceri externe, economie, securitate. Să nu uităm faptul că în 2008 s-a facut pentru prima oară ședința comună de guvern. Este o strategie pe care Italia o dezvoltă cu statele considerate importante. Noi am fost primii din Europa Centrală și de Est care am beneficiat de ședinta comună de guvern. Dupa noi a urmat Polonia și Serbia iar înaintea noastră au fost Franța, Germania și Spania. A: Care credeți că sunt motivele care au determinat un număr atât de mare de români să sosească în Italia? R.R.: Prezența românilor în Italia nu este întâmplătoare ci se datorează deschiderii gazdelor față de noi. În plus, a existat și o apetență a românilor față de un stat latin, ca și în cazul Spaniei. De ce nu este aceeași prezență în Danemarca? Originile comune, spiritul asemănător sunt aspecte imposibil de ignorat. A: Ce părere aveți despre liberalizarea pieței muncii pentru români? R.R.: Piața nu este liberalizată 100% dar este liberalizată în sectoarele cheie. Acolo unde există restricții, obținerea permisului de muncă se poate face foarte rapid. Lanțul birocratic este mult simplificat pentru cetățenii români care vor să obțină un job într-un domeniu restricționat. După 2007, Italia a permis accesul la muncă într-un mod mai putin restrictiv decât celelalte țări europene. Este vorba de un gest politic dublat de un fenomen pe care nimeni nu l-a putut prezice: criza economică. În prezent, menținerea restricțiilor ține și de o politică protecționistă a politicienilor italieni față de propriul popor. Noi am facut toate demersurile pentru a demonstra că liberalizarea pieței muncii pentru români nu va afecta piața muncii locală. Avem dovezi atât noi cât și structurile de analiză ale UE. A: Care sunt principalele cerințe ale românilor în ceea ce privește ambasada și consulatele? R.R: Calitatea serviciilor consulare este reclamată de mulți români. Lipsa unei informări suficiente a cetățeanului român referitor la serviciile care i se pot oferi, drepturile ca imigranți, facilitățile puse la dispoziție de autoritățile române și de Statul italian.   A: Cine ar trebui să informeze cetățenii români aflați în Italia despre drepturile și obligațiile lor? R.R.: Informarea o facem atât noi cât și autoritățile italiene dar trebuie să existe și din partea cetățeanului reflexul de a face acest lucru. Fie pe internet, la consulate, la ambasada sau cautând resursele informative existente în țară. M.A.I. și Ministerul Muncii au scos pe parcursul anului mai multe broșuri informative. ”Ghidul lucrătorului român în Italia” este la a doua ediție. Romanii reproșează lipsa unei apropieri cât mai strânse cu cetățeanul. Dar ea are și limite. Nu totul stă în puterea Statului Român. Acest lucru nu se conștientizează. Există un paternalism de tipul ”ce face statul pentru mine”. A: Care sunt limitele intervenției autorităților române în ceea ce privește implicarea în rezolvarea problemelor conaționalilor noștri? R.R.: Exista o gama largă de solicitări din partea românilor. Unele dintre cereri, cum ar fi relațiile personale dintre români și italieni, nu pot fi rezolvate de către ambasadă. Nu suntem structuri de consiliere familiară. Dacă un cetățean român are un conflict de natură juridică cu un cetățean italian trebuie să acționeze ca orice alt cetățean, nu prin ambasadă ci prin intermediul propriului avocat. În cazul recuperării drepturilor salariale însă ne implicăm și rezolvăm cazurile cu succes. A: Cum intenționați să îmbunătățiși serviciile ambasadei și consulatului de la Roma? R.R.: Avem ca prioritate schimbarea locului ambasadei. Este clar ca există prea puține ghișee și că oamenii nu au condiții suficiente. Sunt necesare mai multe ghișee, săli tampon, pentru ca atmosfera să fie relaxată și, foarte important, să eliminăm programarile. La Roma avem cea mai solicitată secție consulară din Italia, acoperim concret jumătate din Peninsulă. Cea mai mare parte a actelor este de natura notarială. Astfel, poți asemăna consulatul cu un notariat nevoit să deservească peste 200.000 de români. Un oraș, de dimensiuni medii. În 2009 s-au deschis două consulate generale: Bologna și Triete, care au început să preia din povara fluxului de cereri. Trebuie să mai deschidem consulate sau oficii consulare în locurile neacoperite. Nu poți cere unui român să vină din Sicilia până la Roma. Modelul implementat ar fi cel al unui oficiu consular mic, robust și flexibil, care dacă în 5 ani scade semnificativ numărul românilor să poate fi mutat sau desființat. Sunt necesare astfel de sectii în Sicilia, Sardinia și în sudul țării, eventual Bari. Deschideera acestor secții depinde de M.A.E., de bugetul de stat, de Guvern și mulți alți factori. A: Care este relația ambasadei cu asociațiile românilor din Italia? R.R.: Ele ar putea participa la îmbunătățirea comunicării și informării românilor din Italia. Sunt unele asociații demne de aplaudat însă sunt și altele complet nereprezentative. Asociațiile nu sunt toate reprezentative și nu sunt toate răspândite capilar. Din experiența noastră rezultă că nu toate sunt dezinteresate și active. A: Există mai multe plângeri în ceea ce privește disponibilitatea liniilor telefonice ale ambasadei și consulatelor. Considerați că sunt îndreptățite? R.R.: Am făcut un test acum câteva săptămâni în ceea ce privește disponibilitatea numerelor de telefon ale consulatului și ambasadei. Am luat simptomele fiecarui număr telefonic. Ne dăm seama de insuficiența liniilor însă nici cetățeanul nu are răbdarea să asculte informațiile sau să urmeze instrucțiunile date de robot. Românii vor să vorbească direct cu un consul, cu un operator. Dar operator activ avem doar unul, care îndeplinește încă alte trei sarcini în cadrul instituției. În plus, acel operator are doar un terminal, iar în timp ce el răspunde unui apel celelalte sunt redirecționate către roboți. A: Cum ar putea fi educat spiritul civic al românilor din Italia? R.R.: Nu este o problema de educare. Ar trebui menținut în vedere un aspect neglijat: și autoritățile române sunt în plin proces de adaptare la nevoile cetățenilor. Nu cred că vreodată, în istoria modernă a Statului Român, a existat o perioadă în care statul să fie nevoit să dea asistență la peste 2 milioane de cetățeni, acoperind în mod special două țări. Și noi înățăm din mers. Lucrurile evoluează, în Spania s-a mărit rețeua consulară, aici la fel. Apoi, autoritățile române au sprijinit dezvoltarea bisericii ortodoxe române în Italia. Statul a dat două milioane de euro pentru achiziționarea sediului episcopiei de la Roma, iar acest lucru nu a fost evidențiat de nimeni. Din perioada iluministă a apărut ideea că Statul este cel mai uțor de blamat și s-a menținut până astăzi. A: Românii din Italia sunt mai dificili decât românii din alte țări? R.R.: Nu cred că ar trebui sa facem astfel de clasificări. Depinde foarte mult și de mediu. Unele sunt conditiile în Spania și Marea Britanie, altele aici. Spania și UK au fost imperii, au altă experiență imigraționistă. Italia nu are o astfel de experiență care să îi creeze reflexe sociale de acceptare a imigranților. Integrarea socială a unui imigrant ține de el, de capacitatea sa de a se adapta. A: Criminalitatea romaneasca a scazut in ultimii doi ani? R.R.: Numărul de infracțiuni nu a scăzut masiv. A scăzut dar nu excepțional de mult. Alții sunt factorii care au scos românii de sub reflectoare. Fotografia momentului ne arată că lupta politică nu mai există, tabloul este fixat; au trecut doi ani de la intrarea României în UE; mulți români au votat la europarlamentare candidați italieni; au fost alegeri locale, unde iarăși s-a conștientizat faptul că românii sunt prezenți. Au început lucrurile să se așeze, este o maturizare, de ambele părti, atât ale autorităților cât și ale mass-mediei. Au fost multe exagerări dar se conștientizează din ce în ce mai mult importanța cetățenilor români. A: Cum vedeți păstrarea identitătii românești, mai ales în cazul copiilor români născuți și crescuți în Italia? R.R.: Parohiile Bisericii Ortodoxe Române în Italia, în jur de 120, reprezintă un aspect important în ceea ce privește păstrarea identității românești. Este foarte importantă conservarea spiritului românesc. Nu cred că există scuză să nu încerci să vorbești acasă limba ta maternă. Dacă ai un minim interes față de țara în care te-ai născut și ai crescut. Părinții au un rol foarte important, iar ei pot fi impulsionați atât prin mijloacele de comunicare mass-media cât mai ales de către biserică. Statul face un efort deosebit prin programul ”Cursul de limbă, cultură și civilizație românească” inițiat în urmă cu un an și jumătate. Programul a avut un început ezitant însă s-a extins în acest an iar în prezent este în peste 25 de localități, în 5 regiuni și cuprinde 95 de grupe școlare. Programul clar trebuie extins pentru că autoritățile locale solicită exinderea. A: Cum vedeți comunitatea românească peste 10 ani? R.R.: Cei care vor rămâne vor fi adaptați și integrați, pentru că românul se adaptează. Sper să nu își uite țara și sper să se întoarcă mulți acasă, pentru că e nevoie de ei. Se formează aici și pot să se întoarcă pentru a influența pozitiv și alti românii, de acasă. Cred că lucrurile vor evolua iar România va avea nevoie de mână de lucru. Sper ca românii să se întoarcă așa cum au făcut și spaniolii. A: Ce le doriți românilor pentru anul 2010? R.R.:  Să știe că suntem alături de ei și vrem să îi ajutăm. Sunt lucruri pe care le știm, unele pe care nu le știm dar pe care ei ni le pot comunica. Un an 2010 mai bun decât cel care a trecut și să se gândească să se întoarcă acasă. Urmăreşte aici înregistrarea interviului cu Ambasadorul Rusu Urmareşte-ne şi pe: