Românii riscă să rateze greva imigranților din Italia

Greva imigranților, organizată pentru 1 martie 2010, capătă proporții tot mai mari. Cu toate acestea, românii din Italia nu se dezmint și au dificultăți în a se organiza sau a găsi o cale comună de raportare la evenimentul național.

Marocanii, sud-americanii, polonezii, albanezii, orientalii și italienii au decis să militeze împreună pentru cauza imigranților din Italia. Astfel, 56 de comitete răspândie pe teritorul întregii Peninsule, s-au organizat și se sincronizează pentru a arata, celor care nu au înțeles încă, importanța rolului imigranților în interiorul societății italiene. „Ce s-ar întâmpla dacă cele patru milioane jumătate de imigranți care trăiesc în Italia ar decide să se oprească din muncă pentru o zi? Și cum ar fi dacă pentru a îi susține li s-ar alătura și cele câteva milioane de italieni sătui de rasism?” se poate citi pe site-ul oficial dedicat inițiativei. Greva de la 1 martie este o consecință a atitudinii oamenilor politici din Italia față de imigranți și mai ales a manifestărilor xenofobe ale principalului partid de extremă dreapta, Liga Nordului. Aceștia nu pierd nicio oportunitate pentru a lovi în imigranți, de multe ori indiscriminat și fără a lua în calcul particularitățile umane ale situațiilor. „Afară cu străinii din Italia” sau „fiecare la casa lui” sunt fraze rostite frecvent de către membrii acestei formațiuni politice; fraze a căror justificare este dificil de găsit atât timp cât Italia este cel mai bătrân stat din Europa iar imigranții compun o importantă parte a forței de muncă și țin în mișcare ramuri esențiale ale industriei și lanțului de consum. Românii sunt dezorganizați și fac afirmații contradictorii La doar două săptămâni de la data limită, românii discută încă despre „oportunitatea participării” sau chiar legitimitatea prezenței noastre în cadrul acțiunii. În timp ce consilierul președintelui Senatului României, Marian Mocanu, îndeamnă conaționalii noștri să nu participe la grevă, gruparea „Partidul Identitatea Românească” susține că acțiunea comună a românilor din Italia ar avea efecte benefice în ceea ce privește respectul și imaginea noastră în Peninsulă. Argumentele lui Mocanu sunt axate pe ideea că „este timpul să lucrăm împreună și să evităm riscul creării unor noi ghetouri, noi situații de autoizolare”. Mai mult, în opinia acestuia, românii nu mai sunt imigranți în Italia astfel încât participarea nu ar fi nici legitimă, nici utilă. În același timp, secretarul Partidului Identitatea Românească, Mihai Muntean, subliniază faptul că apartenența la UE nu ne scoate din sfera abuzurilor instituționale sau civile. „Românii nu participă în masă la nicio formă de protest social, deși ar avea toate motivele din lume să o facă! Să-i întrebăm pe cei de pe șantiere, care nu sunt plătiți cu lunile, sau pe cei ce sunt concediați fără motiv, fără lichidare sau pe femeile ce lucrează la "fix" , fără a le fi respectat vreun drept, zile libere, orar de odihnă și care dorm în foste "debarale" ale caselor respective, uneori fără ferestre” afirmă Muntean. Românii nu au cultura colaborării la nivel extins Participarea românească rămâne astfel sub semnul întrebării, dat fiind faptul că divergențelor de opinie dintre personaje active ale comunității, se adaugă și lipsa unei structuri care să centralizeze sau să organizeze în mod minimal cei peste un milion de români din Italia. Tentativele de creare a unor ligi sau federații s-au soldat cu eșec, principalele motive fiind luptele intestine, lipsa de comunicare și înțelegerea greșită a responsabilității și nevoii de organizare. În ultima perioadă, odată cu diminuarea fondurilor alocate de Ministerul de Externe pentru activitățile culturale sunt foarte puține asociațiile românești din Italia care mai organizează activități în beneficiul propriilor conaționali sau pentru promovarea imaginii comunității noastre.